O EXPERIENTĂ SPIRITUALĂ TRĂITĂ DE VASILE SARMI IN CETATEA SARMISEGETUZA REGIA

O EXPERIENTĂ SPIRITUALĂ TRĂITĂ DE VASILE SARMI IN CETATEA SARMISEGETUZA REGIA –GRĂDISTEA DE MUNTE Crescut in cetate la Sarmi, de mic copil , de la vârsta de 4-5 ani cu Constantin Daicoviciu si apoi la 13 -14 ani cu Hadrian Daicoviciu, priveam cetatea cum iubeste omul apa cand are setea cea mai mare. I-am comunicat mătușii că prefer să imi iau coasa, uneltele si mâncare, să plec să curăț cetatea, inclusiv cabana arheologilor.


O EXPERIENTĂ SPIRITUALĂ TRĂITĂ DE VASILE SARMI IN CETATEA SARMISEGETUZA REGIA –GRĂDISTEA DE MUNTE

 

Vasile Sarmi sau Lupul Alb numit la acea vreme de catre turisti, era in somaj si matusa sa Lucretia ii face o propunere .

-,,Vrei sa castigi niste bani in plus?

Era perioada anului 2005-2006 cand patronii de firmă iti promiteau că te angajează cu carte de muncă dar de fapt era un contract fals, deoarece nu figurai niciodata la fortele de muncă. Cunoscând aceste lucruri in acea perioadă , nici eu nu vroiam sa respect programul lor.

Oferindu-mi mătușa sa fiu inlocuitorul ei la cetate , am acceptat acest lucru deoarece  ea nu era doar o matușă pentru mine, ci era ca o mamă.

Intr-o dimineață primește un telefon de la directoarea muzeului din Deva care ii comunică următoarele:

“- Vezi Lucretia să faci curățenie in jurul cabanei arheologilor si inclusiv in cabana pentru că in 3 zile vin arheologii să inceapă cercetările la Sarmisegetuza Regia. Sa cureti te rog cabana lor si inclusiv tot ce e in jurul cabanei.”

Matusa mea vine si mă intreabă:

-“Care e preferinta ta?  Să mergi să cosești in cetate si să cureți inclusiv cabana sau să rămâi aici la noi la coasă unde esti oricum plătit. Si il trimit pe sotul meu să curețe dacă tu nu vrei. “

Crescut in cetate la Sarmi, de mic copil , de la vârsta de 4-5 ani cu Constantin Daicoviciu si apoi la 13 -14 ani cu Hadrian Daicoviciu, priveam cetatea cum iubeste omul apa cand are setea cea mai mare. I-am comunicat mătușii că prefer să imi iau coasa, uneltele si mâncare, să  plec să curăț cetatea, inclusiv cabana arheologilor. Si cu o condiție, ca nu mă intorc acasă cel putin 5 zile.

Prima noapte când am dormit in cetate la Sarmisegetuza Regia, desi mă intâlneam cu toate ființele astrale care circulau pe acolo, vedeam că pot intra in cetate oameni fizici imbracati in alb. M-am trezit de vreo câteva ori iar ultima dată am inceput să mă rog fiindcă nu simteam că visul imi aduce ceva măreț. Mi se părea că imi aduce ceva supranatural. La un moment dat imi apare in față cel la care ii spuneam Taticul si pe care tot timpul il rog sa ma ajute; el imi spune că e Zalmoxe, zeul dacilor. Intotdeauna când mă rog si il chem, el e aproape de mine , imi comunică idei si imi dă un ajutor nesperat dacă mă vede trist. Reușește să mă inveselească si să mi se pară că nu sunt in timpurile reale de acum.

Chemându-l in ajutor si intrebându-l despre visul meu, el apare in fața mea si imi comunică telepatic ( fiindcă niciodată nu imi transmite cu vocea, ci imi transmite telepatic totul):

 Ii comunic la rândul meu telepatic : - “eu nu cred in vise. “

Zalmoxe imi răspunde:

       Dimineața următoare in răsăritul soarelui m-am trezit , mi-am spălat ochii la izvorul dacilor , am băut o cană cu apă rece de la izvor , mi-am luat coasa, gresia și un cuțit pe care il aveam intotdeauna pe munte. Apoi am coborât din cetate la cabana arheologilor. Am inceput să curăț locul in jurul cabanei de tufe de zmeurar, mure si urzici.

      In jurul orei 09.00 a.m. aud gălăgie in cetate. Gândindu-mă că  ar fi turiști in cetate, nu mi-am făcut griji pentru oamenii care erau acolo. La vreo 10 minute am auzit vorbă spre poteca arheologilor. Intorc capul si văd că pe acea potecă coborau 4 oameni imbrăcati in alb . Ei purtau o conversație in limba engleză. Eu ințelegând puțin limba engleză, m-am oprit pentru o pauză de o țigară  să nu dau impresia că trag cu urechea. Mi-am aprins țigarea si după primele două fumuri am inteles din conversația lor că ei au venit să testeze dacă locul acesta al dacilor e atât de sfânt si dacă intr-adevăr sacerdoții dacilor de pe aceste locuri puteau să leviteze. Unul dintre cei 4 oameni imbrăcați in alb vorbea si limba română. La pauza mea de țigară, știind că nu aveau voie sa coboare acolo, i-am intrebat în engleza mea puțină pe care puteam să o vorbesc:

Unul dintre băieți imi răspunde:

Am continuat cu el apoi in lb română:

      Toti 4 oamenii se opresc iar cel ce mi-a spus că știe limba română, le-a comunicat celorlalti 3 intr-o limbă necunoscută mie si apoi ii comunică baiatului celui mai aproape de el: - “ai inteles ce ni s-a spus. “

       Omul din spate care mi se părea cel mai dur dintre ei, il intreabă pe traducător, băiatul care știa română,  dacă nu pot să ii las să discute la masa din fața cabanei despre problemele pentru care au venit, fiindca era multă lume sus la sanctuarele din cetate. Le-am dat acceptul si mi-am continuat munca. Din curiozitate trăgeam cu urechea la ce conversau in lb engleză.

Conversatia lor era următoarea:

- “Am venit să testăm capacitățile locului de aici, dacă intr-adevăr preoții de aici puteau să leviteze așa cum se scrie in carțile vechi. “

 Auzind acestea, mie imi revine un zâmbet pe buze și o amintire veche in care preoții dacilor chiar levitau. Dar si o intrebare:

-“Cine sunteți voi de testați aceste locuri? “ S- ar putea să cădeți în nas de vreți să testati locul acesta, fiindcă voi nu ați făcut nicio rugăciune ca să vă accepte locul.

       Ultima frază pe care am auzit-o de la ei in lb engleză a fost cât se poate ridica fiecare dintre ei de la pământ după meditația ce o vor face. Numele reale ale celor 2 români erau Ioan si Radu, iar al celorlalti 2 străini tibetani( dintr-un templul shaolin mi-au spus că sunt ) erau nume pe care nu le-am inteles.

       Din discutiile lor am inteles cât poate fiecare să se ridice de la pământ si să leviteze in aer.

Ioan ii spune maestrului Tibetan in engleză:

Iar eu care trăgeam cu coasa printre urzici, imi cade un mesaj telepatic fără să am nicio problemă cu ei: “Dacă incerci să faci lucrul acesta aici, ti—o vei lua. “

        Maestrul shaolin aruncă o privire spre Radu, cel de-al doilea român, si ii pune o intrebare :

Auzind conversatia, dar neintelegând perfect engleza, curiozitatea mă duce mai departe, așa că mi-am făcut de lucru că imi e defectă coasa si il aștept pe maestru să văd ce face. Acesta il intreabă pe tibetanul lui:

Ucenicul tibetan ii răspunde:

Apoi cei 3 ucenici il intreabă pe maestru el cât poate să se ridice.

Maestrul le răspunde că se poate ridica până la 3m de la pământ si levitează intre 150 m - 1 km.

         La terminarea conversației m-a bufnit un râs innecat și un zâmbet mare pe buze. Iar in gândul meu le-am zis: “O să vă trântească Tăticul meu Zalmoxe pe toți, fiindcă voi nu ati venit aici să testati locul si capacitățile sacerdoților daci. “ Și mi-am continuat munca la coasă mai departe, lăsându-i pe cei 4oameni in pozitia lor lotus.

         La un moment dat, Ioan incepe să leviteze și ajunge la distanța de 30-50cm la cât zisese că se ridică. Eu am intors privirea spre masă și când  l-am văzut ridicat la 50cm, a și căzut direct in fund si a inceput să țipe.  Pe mine m-a apucat râsul  și intr-o vorbă țărănească am zis in sinea mea :“Vezi ca te trântește dracu’ sau Zalmoxe dacă incerci să faci demonstrații aici in cetate fără acceptul lui. “

Maestrul Tibetan se uită in jurul celor 3 si le pune o intrebare :

Locul ii inducea o dualitate si lui. După 5 minute de conversatii si din semnele lor, am inteles că nu aveau invidii si isi doreste fiecare din ei sa vadă cât au realizat in levitație.

Maestrul il roagă pe ucenicul tibetan :

Tot jucându-mă cu coasa prin urzici si auzind conversatia lor, zic in sinea mea:

-“ Cu tine o sa fie mai urât! “

Aproape la jumatatea inaltimii la cat a spus el că se va ridica, la mesajul trimis de Tăticul Zalmoxe  am intors capul din nou si băiatul nici nu a putut levita că a si căzut in fund. Si țipă că il doare coloana.

Maestrul il ia, il intinde, ii face o presiune pe coloană , il reglează, omul nu mai are nimic si ii pune apoi lui Radu o intrebare:

        Eu coseam mai departe prin urzici dar le aud conversația . Radu incearcă să se ridice dar șansa lui a fost ca la ceilalți doi. Cade si el, se loveste destul de dur iar in acel moment , maestrul se enervează pe loc si se apucă si-l tratează si pe Radu . După tratamentul lui Radu intră in  meditatia lor tibetană si maestrul le comunică:

         Eu imi continui munca. In momentul când maestrul tibatan se ridică la 80cm-1 m intorc privirea , iar el se pregătea să leviteze. Când am intors privirea a căzut pe burtă, nu a căzut rău si după ce și-a revenit le vorbește ucenicilor .

Prima impresie a fost că e un loc blestemat pentru ei. Apoi a zis că există si o persoană in cetate care le blochează levitarea. Aruncă o privire spre mine in timp ce dădeam cu coasa prin urzici si ii zice lui Radu să mă invite să stau de vorbă cu ei, că de fapt eu sunt pericolul lor.

         Ei nu stiau ca eu inteleg lb engleză. Radu vine si mă intreabă:

        Eu plec cu coasa in mâna dreaptă spre masa,  si discut cu ei. Il văd pe maestrul tibetan foarte agitat, zicând lui Radu să pun coasa jos și gresia si cuțitul de la mijloc.

Când Radu imi comunică să las  obiectele pe iarbă, pe mine mă bufnește râsul si ii spun lui Radu. Intreabă pe maestru de ce ii e teamă de aceste obiecte? nu sunt Moartea cu Coasa, nu am venit sa ucid pe nimeni. De ce ii e teamă, ce sunt eu? “

        Eu pun obiectele jos si mă așez la masa lor. Mă intreabă ce cursuri am facut, ce maeștri am avut și pe unde am umblat si de ce țin atât de mult la obiectele mele personale.

Eu le răspund simplu prin Radu:

La care maestrul se uită in ochii celor trei si eu m-am uitat in ochii lui si i-am citit dorinta :

Pleci tu de aici să ne facem noi treaba sau noi trebuie să plecăm?

Comunicarea mea catre ei a fost apoi scurtă.

Le-am intins mâna frumos, ei au plecat si apoi mi-am continuat munca . După plecarea lor la aproximativ 5 minute imi apare Taticu’ Zalmoxe zâmbind:

Incă o dată ti-ai văzut un vis implinit. Iar tu acum poti sa-ti continui munca si  pe ei sa ii lasi in pace.

De indată ce mi-am terminat treaba, am urcat in cetate si acolo mă astepta un grup de turisti care intrebau prin cetate dacă au vazut un om al locului care coseste ceteatea, cu numele Vasile Sarmi.

Imediat o doamnă din grup m-a obversat. Apoi am ramas cu grupul povestind in cetate. Seful grupului mă roagă să merg cu ei 3 zile si să le povestesc despre fiecare cetate in parte ce rol avea.

Eu ii spun că nu pot să promit de acum dar cu siguranță ne vom intâlni seara la cabană. Șeful grupului imi pune intrebarea:

Eu ii comunic:

El se uită prin cetate si nu mai vede alti oameni in cetate.

Ii comunic: - “voi veni la voi asa cum ti-am promis, dar nu vei știi cu cine. “

Acesta isi ia grupul si pleacă iar când liniștea se lasă in cetate, ies cei 4 oameni imbrăcați in alb de la cabana arheologilor . Ei mă roagă  dacă pot să ii las liberi să leviteze prin cetate si eu să ii privesc . Le-am zis că cetatea este liberă acum si au plecat in Sanctuarul mare circular, s-au rugat acolo, primind mai apoi acceptul zalmoxian.

        Eu le-am trezit emoțiile spunandu-le că sunt liberi, apoi ei mi-au mulțumit si mi-au transmis ca nu există un loc mai magic precum cetatea Sarmisegetuza Regia.

 

 

Vasile, paznicul spiritual al cetăților din munții Șureanu, un suflet minunat care împrăștie necontenit cunoștințele și datinile strămoșești zamolxiene.
Lucian
"Participarea mea la "Cercul de sunet - Cântece strămoșești" mi-a oferit prilejul de a mă regăsi și de a mă reapropia de marea noastră familie a dacilor. M-am simțit foarte bine și mă simt din ce în ce mai bine atunci când îmbrățișez și păstrez cu drag tradițiile, cultura, valorile neamului nostru dac. Mulțumesc din suflet organizatorilor pentru efortul depus, domnului Vasile Sarmi pentru implicarea sa și tuturor acelora care păstrează în sufletul lor viu, spiritul strămoșilor nostri daci! Îmi doresc să ne regăsim și să ne unim cu toții sub protecția și binecuvântarea strămoșilor nostri dacii."
Mihai V.
Autenticitate, Responsabilitate, Curaj - calitățile dacilor zamolxieni - sunt reprezentative pentru omul Vasile. Și cum fiecare drum către inimă, e un drum spre casă ... vă urez alături de el, DRUM BUN SPRE CASĂ!
Claudia Sandulescu - Trainer
"La granița dintre cele spuse și cele nespuse, într-o călătorie eternă a memoriei ancestrale și a redescoperirii puterii de a privi sinele fără temeri că ar putea fi lezat ego-ul, călătoria alături de acest om, Vasile Sarmi, a fost una înspre simplitatea desăvârșirii - legendele, puterea locurilor și a cuvintelor, jocul naturii, totul spune o poveste. Poți alege să crezi și atunci fiece clipă și adiere iți șoptește câte ceva, sau poți alege să nu crezi și vei fi cufundat în brațele naturii care va avea grijă să îți arate că faci parte din tot ceea ce te înconjoară. Mulțumesc pentru această prezentă puternică pe care am cunoscut-o!"
Simon Razvan Florin