Căluşariii, între tradiţie şi magie

Tradiția călușarilor vine din vremuri străvechi și e născută din credințele păgâne pre-creștine. Pe vremuri călușarii erau preoți ai cultului solar. Conduși de un mare preot- devenit vătaf după răspândirea creștinismului – dansurile lor erau mai mult decât inițiatice.


Tradiția călușarilor vine din vremuri străvechi și e născuta din credințele păgâne pre-creștine. Pe vremuri călușarii erau preoți ai cultului solar. Conduși de un mare preot- devenit vătaf după răspândirea creștinismului – dansurile lor erau mai mult decat inițiatice. Erau exorcizante. Marele preot era cel care implora zeul să îl ajute și el însuși conducea mica armată a călușarilor care se războiau cu duhurile rele ce puneau stăpânire pe sate. Mai mult, călușarii depuneau un jurământ al tăcerii, doar vătaful având voie să vorbească. Din când în când, la îndemnurile vătafului, călușarii scoteau anumite strigăte de luptă. S-a constatat că atât jurământul de tăcere cât și strigătele de luptă își aveau rolul lor mai mult decât important. Cercetări de ultimă oră în domeniul energetic au demonstrat că pentru fiecare cuvânt rostit organismul cheltuie o anumită cantitate de energie.


Xenophon ( Anabasis, VI,I 5-6) descrie astfel dansul tracic al săbiilor: “După libatii și după cântarea paianului, cei dintîi s-au manifestat tracii și au început să danseze cu arma în mână în sunetul flautului, în acest timp sărind sus și ușor, și agitând toți pumnalele. În cele din urmă, unul din ei l-a învins pe altul, și toți au crezut că acela fusese ucis: el căzuse cu mare artă […] Învingătorul a luat arma celui învins și s-a depărtat cântând sitalke, iar ceilalți traci îl scoaseră pe cel ce căzuse ca și mort: de fapt el însă, nu suferise câtuși de puțin.”

Mai mult, strigătele, în funcție de tonalitatea și forța lor, emit energie. Folosite în luptă, strigătele distrug armonia dușmanului, îi anihilează puterea (cât de deștepți au fost strămoșii noștri când au descoperit asta cu mii de ani înaintea practicanților de arte marțiale). Marele preot al cultului, își transmitea cunoștințele unui singur bărbat care urma să-i ia locul. Datorită răspândirii creștinismului, celelalte culte păgâne au pierdut teren, puțin câte puțin, rămânând, totuși, adânc înrădăcinate în lumea satului. În felul acesta, “Călușul” a rămas doar un dans înțeles de tot mai puțini oameni. Cu toate astea sunt oameni care cred în continuare că privitul călușarilor te ajută și îți aduce noroc tot anul.

Bucurie și leac împotriva bolilor aduc cu ei vestiții călușari. Tradiția spune că fiecare ceată va da viață dansului ritualic menit să-i scape de suferință pe aceia care n-au fost cu băgare de seamă și au lucrat în zilele de Rusalii, în popor cunoscuți drept cei “luați din căluș”.

Grupurile de călușari, variabile ca număr component, dar mai ales alcătuite din nouă flăcăi, include: un vătaf, un stegar, un “mut” (acesta de obicei mascat și cu o sabie de lemn în mână) și călușari de rând. Călușarii fac legământ de ceață pe durate diferite, în mod curent o săptămână, uneori chiar și trei ani, iar jurământul se efectuează cu mâinle pe steag sau trecând pe sub steag; se crede că “mutul” dacă își încalcă consemnul muțeniei în timpul jocului, riscă să înnebunească. Pe durata convenită a Călușului, membrii cetei se abțin de la relații sexuale și de la minciuni, fiind obligați la puritate totală. Un moment caracteristic, dar totodată enigmatic este jocul executat în genunchi. Mutul, singurul care mai poartă sabie, este — prin muțenia lui — păstrătorul secretului inițiatic. Vătaful are misiunea supravegherii corectitudinii jocului, a chemării periodice la vigilență și a menținerii stării de taină.

Surse:https://welcome2romania.wordpress.com/2011/11/25/calusarii-intre-traditie-si-magie-calusarii-the-mystical-dancers-www-welcome2romania-wordpress-com/

Vasile, paznicul spiritual al cetăților din munții Șureanu, un suflet minunat care împrăștie necontenit cunoștințele și datinile strămoșești zamolxiene.
Lucian
"Participarea mea la "Cercul de sunet - Cântece strămoșești" mi-a oferit prilejul de a mă regăsi și de a mă reapropia de marea noastră familie a dacilor. M-am simțit foarte bine și mă simt din ce în ce mai bine atunci când îmbrățișez și păstrez cu drag tradițiile, cultura, valorile neamului nostru dac. Mulțumesc din suflet organizatorilor pentru efortul depus, domnului Vasile Sarmi pentru implicarea sa și tuturor acelora care păstrează în sufletul lor viu, spiritul strămoșilor nostri daci! Îmi doresc să ne regăsim și să ne unim cu toții sub protecția și binecuvântarea strămoșilor nostri dacii."
Mihai V.
Autenticitate, Responsabilitate, Curaj - calitățile dacilor zamolxieni - sunt reprezentative pentru omul Vasile. Și cum fiecare drum către inimă, e un drum spre casă ... vă urez alături de el, DRUM BUN SPRE CASĂ!
Claudia Sandulescu - Trainer
"La granița dintre cele spuse și cele nespuse, într-o călătorie eternă a memoriei ancestrale și a redescoperirii puterii de a privi sinele fără temeri că ar putea fi lezat ego-ul, călătoria alături de acest om, Vasile Sarmi, a fost una înspre simplitatea desăvârșirii - legendele, puterea locurilor și a cuvintelor, jocul naturii, totul spune o poveste. Poți alege să crezi și atunci fiece clipă și adiere iți șoptește câte ceva, sau poți alege să nu crezi și vei fi cufundat în brațele naturii care va avea grijă să îți arate că faci parte din tot ceea ce te înconjoară. Mulțumesc pentru această prezentă puternică pe care am cunoscut-o!"
Simon Razvan Florin